DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture. (Sursa: DEX '98 )
DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture (Sursa: NODEX )
DEZINVOLTÚRĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture]. (Sursa: DN )
DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture) (Sursa: MDN )
DEZINVOLTÚRĂ s. v. naturalețe. (Sursa: Sinonime )
dezinvoltúră s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvoltúrii (Sursa: Ortografic )
| dezinvoltură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dezinvoltură | dezinvoltura |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | dezinvolturi | dezinvolturii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | dezinvoltură, dezinvolturo |
| plural | — |
