DEZINTEGRÁRE, dezintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. – V. dezintegra. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEZINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. [< dezintegra]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEZINTEGRÁRE s. dezagregare. (~ unui corp.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Dezintegrare ≠ integrare (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dezintegráre s. f. (sil. -gra-; mf. dez-), g.-d. art. dezintegrării, pl. dezintegrări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEZINTEGRÁ, dezintegréz, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEZINTEGRÁ ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. désintégrer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DEZINTEGRÁ se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. désintégrer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. désintégrer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr. désintégrer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A dezintegra ≠ a integra (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. și pl. dezintegreáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard