DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. – Din fr. désillusion. (Sursa: DEX '98 )
DEZILÚZIE s.f. Înșelare a iluziilor, dezamăgire, decepție. [Gen. -iei, var. deziluziune s.f. / cf. fr. désillusion]. (Sursa: DN )
DEZILÚZIE s. f. decepție, dezamăgire. (< fr. dézillusion) (Sursa: MDN )
DEZILÚZIE s. v. dezamăgire. (Sursa: Sinonime )
Deziluzie ≠ iluzie (Sursa: Antonime )
dezilúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. dez-), art. dezilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii, art. dezilúziile (sil. -zi-i-) (Sursa: Ortografic )
DEZILÚZIE ~i f. Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; decepție. [Sil. -zi-e] /<fr. désillusion (Sursa: NODEX )
| deziluzie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deziluzie | deziluzia |
| plural | deziluzii | deziluziile |
| genitiv-dativ | singular | deziluzii | deziluziei |
| plural | deziluzii | deziluziilor |
| vocativ | singular | deziluzie, deziluzio |
| plural | deziluziilor |
