DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre. (Sursa: DEX '98 )
DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / < fr. déséquilibre]. (Sursa: DN )
DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre) (Sursa: MDN )
DEZECHILÍBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.) (Sursa: Sinonime )
Dezechilibru ≠ echilibru (Sursa: Antonime )
dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre (Sursa: Ortografic )
DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /<fr. déséquilibre (Sursa: NODEX )
| dezechilibru substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dezechilibru | dezechilibrul |
| plural | dezechilibre | dezechilibrele |
| genitiv-dativ | singular | dezechilibru | dezechilibrului |
| plural | dezechilibre | dezechilibrelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
