Dex dezbrăca, dezbraca, definiţie dezbrăca, dex.ro Mobile

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare. (Sursa: DEX '98 )

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (hai-ne) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbră-căminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare (Sursa: NODEX )

DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?) (Sursa: Sinonime )

dezbrăca verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dezbrăca	dezbrăcare	dezbrăcat	dezbrăcând	singular	plural
		(a) dezbrăca	dezbrăcare	dezbrăcat	dezbrăcând	dezbracă	dezbrăcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dezbrac	(să) dezbrac	dezbrăcam	dezbrăcai	dezbrăcasem
	a II-a (tu)	dezbraci	(să) dezbraci	dezbrăcai	dezbrăcași	dezbrăcaseși
	a III-a (el, ea)	dezbracă	(să) dezbrace	dezbrăca	dezbrăcă	dezbrăcase
plural	I (noi)	dezbrăcăm	(să) dezbracăm	dezbrăcam	dezbrăcarăm	dezbrăcaserăm, dezbrăcasem*
	a II-a (voi)	dezbrăcați	(să) dezbracați	dezbrăcați	dezbrăcarăți	dezbrăcaserăți, dezbrăcaseți*
	a III-a (ei, ele)	dezbracă	(să) dezbrace	dezbrăcau	dezbrăcară	dezbrăcaseră

* Formă nerecomandată