DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (hai-ne) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbră-căminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEZBRĂCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are nici o haină pe el; complet fără îmbrăcăminte; gol; nud; neîmbrăcat. 3) și substantival rar Care este lipsit de mijloace de trai; sărac. /v. a dezbrăca (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DEZBRĂCÁT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbră-cat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) târgit. (Om ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

Dezbrăcat ≠ îmbrăcat (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard