DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEZÁSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard