DEZAMĂGITÓR, -OÁRE, dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește. – Dezamăgi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
DEZAMĂGITÓR adj. decepționant, deziluzionant. (Un spectacol ~.) (Sursa: Sinonime )
dezamăgitór adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamăgitóri; f. sg. și pl. dezamăgitoáre (Sursa: Ortografic )
DEZAMĂGITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dezamăgește. /a dezamăgi + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| dezamăgitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dezamăgitor | dezamăgitorul | dezamăgitoare | dezamăgitoarea |
| plural | dezamăgitori | dezamăgitorii | dezamăgitoare | dezamăgitoarele |
| genitiv-dativ | singular | dezamăgitor | dezamăgitorului | dezamăgitoare | dezamăgitoarei |
| plural | dezamăgitori | dezamăgitorilor | dezamăgitoare | dezamăgitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
