DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEZAMĂGÍT, -Ă, dezamăgiți, -te, adj. Înșelat în așteptările sale; deziluzionat, decepționat. – V. dezamăgi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEZAMĂGÍ ~ésc tranz. A face să se dezamăgească; a deziluziona; a decepționa. /des- + a amăgi (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DEZAMĂGÍ mă ~ésc intranz. A cădea în deziluzie; a se ajunge în stare de deziluzie; a se deziluziona; a se decepționa. /des- + a amăgi (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEZAMĂGÍ vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primita l-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DEZAMĂGÍT adj. decepționat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A dezamăgi ≠ a amăgi (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dezamăgí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezamăgeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard