DEZABONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezabona. [< dezabona]. (Sursa: DN )
DEZABONÁ, dezabonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) anula un abonament. – Din fr. désabonner. (Sursa: DEX '98 )
A DEZABONÁ ~éz tranz. A face să se dezaboneze. / dez- + a abona (Sursa: NODEX )
A SE DEZABONÁ mă ~éz intranz. A-și anula un abonament. / dez- + a abona (Sursa: NODEX )
DEZABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) anula abonamentul. [< fr. désabonner]. (Sursa: DN )
DEZABONÁ vb. tr., refl. a(-și) anula un abonament. (< fr. désabonner) (Sursa: MDN )
dezaboná vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezabonéz, 3 sg. și pl. dezaboneáză (Sursa: Ortografic )
| dezabona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) dezabona | dezabonare | dezabonat | dezabonând | singular | plural |
| dezabonează | dezabonați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | dezabonez | (să) dezabonez | dezabonam | dezabonai | dezabonasem |
| a II-a (tu) | dezabonezi | (să) dezabonezi | dezabonai | dezabonași | dezabonaseși |
| a III-a (el, ea) | dezabonează | (să) dezaboneze | dezabona | dezabonă | dezabonase |
| plural | I (noi) | dezabonăm | (să) dezabonăm | dezabonam | dezabonarăm | dezabonaserăm, dezabonasem* |
| a II-a (voi) | dezabonați | (să) dezabonați | dezabonați | dezabonarăți | dezabonaserăți, dezabonaseți* |
| a III-a (ei, ele) | dezabonează | (să) dezaboneze | dezabonau | dezabonară | dezabonaseră |
* Formă nerecomandată
| dezabonare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dezabonare | dezabonarea |
| plural | dezabonări | dezabonările |
| genitiv-dativ | singular | dezabonări | dezabonării |
| plural | dezabonări | dezabonărilor |
| vocativ | singular | dezabonare, dezabonareo |
| plural | dezabonărilor |
