DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEVOTÁT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegație. [< devota, după fr. dévoué]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEVOTÁT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEVOTÁT adj. v. fidel. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Devotat ≠ a*****r, infidel, necredincios (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

devotát adj. m., pl. devotáți; f. sg. devotátă, pl. devotáte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE DEVOTÁ mă ~éz intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEVOTÁ vb. v. consacra. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard