DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator, -oris. (Sursa: DEX '98 )
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator]. (Sursa: DN )
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. distrugător, pustiitor. (< fr. dévastateur, lat. devastator) (Sursa: MDN )
DEVASTATÓR adj. v. distrugător. (Sursa: Sinonime )
devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre (Sursa: Ortografic )
DEVASTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care devastează; pustiitor. /<fr. dévastateur (Sursa: NODEX )
| devastator adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | devastator | devastatorul | devastatoare | devastatoarea |
| plural | devastatori | devastatorii | devastatoare | devastatoarele |
| genitiv-dativ | singular | devastator | devastatorului | devastatoare | devastatoarei |
| plural | devastatori | devastatorilor | devastatoare | devastatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
