DEVÁNS, devansuri, s. n. Devansare. – Din devansa (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
DEVÁNS s.n. Devansare. [După fr. devancement]. (Sursa: DN )
DEVÁNS s. n. devansare. (< devansa) (Sursa: MDN )
deváns s. n., pl. devánsuri (Sursa: Ortografic )
| devans substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | devans | devansul |
| plural | devansuri | devansurile |
| genitiv-dativ | singular | devans | devansului |
| plural | devansuri | devansurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
