DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser. (Sursa: DEX '98 )
DEVALIZÁ vb. I. tr. A fura, a prăda, a jefui pe cineva. [< fr. dévaliser]. (Sursa: DN )
DEVALIZÁ vb. tr. a fura, a prăda, a jefui pe cineva. (< fr. dévaliser) (Sursa: MDN )
DEVALIZÁ vb. v. devasta, jefui, prăda, sparge. (Sursa: Sinonime )
devalizá vb., ind. prez. 1 sg. devalizéz, 3 sg. și pl. devalizeáză (Sursa: Ortografic )
| devaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) devaliza | devalizare | devalizat | devalizând | singular | plural |
| devalizează | devalizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | devalizez | (să) devalizez | devalizam | devalizai | devalizasem |
| a II-a (tu) | devalizezi | (să) devalizezi | devalizai | devalizași | devalizaseși |
| a III-a (el, ea) | devalizează | (să) devalizeze | devaliza | devaliză | devalizase |
| plural | I (noi) | devalizăm | (să) devalizăm | devalizam | devalizarăm | devalizaserăm, devalizasem* |
| a II-a (voi) | devalizați | (să) devalizați | devalizați | devalizarăți | devalizaserăți, devalizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | devalizează | (să) devalizeze | devalizau | devalizară | devalizaseră |
* Formă nerecomandată
