DETESTÁ, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

detestá vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. și pl. detéstă; ger. detestând (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A DETESTÁ detést tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DETESTÁ mă detést intranz. A se disprețui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A detesta ≠ a venera (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard