DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur. (Sursa: DEX '98 )
DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur]. (Sursa: DN )
DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur) (Sursa: MDN )
DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur) (Sursa: MDN )
DETENTÓR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun). (Sursa: Sinonime )
detentór s. m., pl. detentóri (Sursa: Ortografic )
| detentor substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | detentor | detentorul |
| plural | detentori | detentorii |
| genitiv-dativ | singular | detentor | detentorului |
| plural | detentori | detentorilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
