DESTÓINIC, -Ă,destoinici, -ce, adj. (Despre oameni și acțiunile lor). 1. Vrednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; p. ext. în măsură (să facă ceva); competent. – Cf. sl. dostoinŭ. (Sursa: DEX '98 )
DESTÓINIC adj. v. competent. (Sursa: Sinonime )
Destoinic ≠ nedestoinic (Sursa: Antonime )
destóinic (destóinică), adj. – Capabil, vrednic. Sl. dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw. Elem., 21), cu schimbarea pref. do- în des-. – Der. destoinicie, s. f. (înv., demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adj. (insuficient, inept); destoinici, vb. (a face vrednic, a da demnitate). (Sursa: DER )
destóinic adj. m.(sil. -stoi-), pl. destóinici; f. sg. destóinică, pl. destóinice (Sursa: Ortografic )
DESTÓINIC ~că (~ci, ~ce) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); demn. /<sl. dostoïniku (Sursa: NODEX )
