DESTITUÍRE, destituiri, s. f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; scoatere din funcție. – V. destitui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; destituțiune, dare afară. [< destitui]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DESTITUÍRE s. demitere, îndepărtare, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit, (fig.) debarcare. (~ cuiva dintr-o funcție.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Destituire ≠ angajare (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

destituíre s. f. (sil. -tu-i), g.-d. art. destituírii; pl. destituíri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DESTITUÍ destítui tranz. A da afară dintr-o funcție sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DESTITUÍ vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DESTITUÍ vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DESTITUÍ vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. și fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcție.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

destituí vb. ( sil. -tu-i), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. destítui, 3 sg. și pl. destítuie, imperf. 3 sg. destituiá (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard