DESTINÁT, -Ă, destinați, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; hărăzit. 2. Ursit, menit, sortit, predestinat. – V. destina. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DESTINÁ ~éz tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfășurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp și temeinic. 4) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez și destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, 3 sg. și pl. destineáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard