DESTINÁRE,destinări, s. f. Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – V. destina. (Sursa: DEX '98 )
DESTINÁREs.f. Acțiunea de a destina. [< destina]. (Sursa: DN )
DESTINÁRE s. v. consacrare. (Sursa: Sinonime )
destináre s. f., g.-d. art. destinării; pl. destinări (Sursa: Ortografic )
DESTINÁ,destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare. (Sursa: DEX '98 )
A DESTINÁ ~éztranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfășurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp și temeinic. 4) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare (Sursa: NODEX )
DESTINÁvb. I. tr.1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez și destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare]. (Sursa: DN )
DESTINÁvb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare) (Sursa: MDN )
DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.)4. v. consacra. 5. v. afecta. (Sursa: Sinonime )
destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, 3 sg. și pl. destineáză (Sursa: Ortografic )
