DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Din engl. destabilize. (Sursa: DEX '98 )
DESTABILIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde stabilitatea. (< engl. destabilize) (Sursa: MDN )
destabilizá vb. → stabiliza (Sursa: Ortografic )
A DESTABILIZÁ ~éz tranz. A face să se destabilizeze. /des- + a stabiliza (Sursa: NODEX )
A SE DESTABILIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde caracterul stabil; a deveni instabil. /des- + a stabiliza (Sursa: NODEX )
A destabiliza ≠ a stabiliza (Sursa: Antonime )
| destabiliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) destabiliza | destabilizare | destabilizat | destabilizând | singular | plural |
| destabilizează | destabilizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | destabilizez | (să) destabilizez | destabilizam | destabilizai | destabilizasem |
| a II-a (tu) | destabilizezi | (să) destabilizezi | destabilizai | destabilizași | destabilizaseși |
| a III-a (el, ea) | destabilizează | (să) destabilizeze | destabiliza | destabiliză | destabilizase |
| plural | I (noi) | destabilizăm | (să) destabilizăm | destabilizam | destabilizarăm | destabilizaserăm, destabilizasem* |
| a II-a (voi) | destabilizați | (să) destabilizați | destabilizați | destabilizarăți | destabilizaserăți, destabilizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | destabilizează | (să) destabilizeze | destabilizau | destabilizară | destabilizaseră |
* Formă nerecomandată
