Dex despărți, desparti, definiţie despărți, dex.ro Mobile

A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele
A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău
A merge una = a merge alături, nedespărțiți
A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica
A se ține de coada cuiva sau a se ține (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva
A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2) Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap
A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva, a pleca
A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun
Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărțire; b) s-a sfârșit, nu mai e nimic de făcut; puțin îmi pasă! atâta pagubă! 2) Tărie, robustețe

DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV. l. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire. (Sursa: DEX '98 )

A DESPĂRȚÍ despárt tranz. 1) (persoane sau obiecte aflate laolaltă sau în același loc) A face să se despartă; a separa. 2) A desface în două sau în mai multe părți; a împărți. /<lat. dispartire (Sursa: NODEX )

A SE DESPĂRȚÍ mă despárt intranz. 1) A înceta de a mai fi laolaltă sau în același loc; a se separa. 2)fig. A se detașa sufletește (de cineva sau de ceva). 3) A desface căsătoria în mod legal; a rupe relațiile de căsătorie printr-un divorț; a divorța. /<lat. dispartire (Sursa: NODEX )

DESPĂRȚÍ vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. v. răzleți. 3. v. divorța. 4. a separa, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. v. împărți. 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. v. separa. (Sursa: Sinonime )

despărți verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) despărți	despărțire	despărțit	despărțind	singular	plural
		(a) despărți	despărțire	despărțit	despărțind	desparte	despărțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	despart	(să) despart	despărțeam	despărții	despărțisem
	a II-a (tu)	desparți	(să) desparți	despărțeai	despărțiși	despărțiseși
	a III-a (el, ea)	desparte	(să) despartă	despărțea	despărți	despărțise
plural	I (noi)	despărțim	(să) despărțim	despărțeam	despărțirăm	despărțiserăm, despărți'sem*
	a II-a (voi)	despărțiți	(să) despărțiți	despărțeați	despărțirăți	despărțiserăți, despărțiseți*
	a III-a (ei, ele)	despart	(să) despartă	despărțeau	despărțiră	despărțiseră

* Formă nerecomandată