- (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
- Omul (sau salba, poama) dracului sau om al dracului = a) om rău, ticălos; b) om întreprinzător, descurcăreț
DESCURCĂREȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț. (Sursa: DEX '98 )
DESCURCĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care se descurcă ușor; în stare să iasă din orice încurcătură; abil. /a descurca + suf. ~ăreț (Sursa: NODEX )
DESCURCĂRÉȚ adj. 1. abil. (Un om foarte ~.) 2. v. întreprinzător. (Sursa: Sinonime )
descurcăréț adj. m., pl. descurcăréți; f. sg. descurcăreáță, pl. descurcăréțe (Sursa: Ortografic )
| descurcăreț adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | descurcăreț | descurcărețul | descurcăreață | descurcăreața |
| plural | descurcăreți | descurcăreții | descurcărețe | descurcărețele |
| genitiv-dativ | singular | descurcăreț | descurcărețului | descurcărețe | descurcăreței |
| plural | descurcăreți | descurcăreților | descurcărețe | descurcărețelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
