DESCURCÁ,descúrc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – Des1- + [în]curca. (Sursa: DEX '98 )
DESCURCÁ vb. 1. v. descâlci. 2. v. lămuri. (Sursa: Sinonime )
descurcá vb., ind. prez. 1 sg. descúrc, 3 sg. și pl. descúrcă; conj. prez. 3 sg. și pl. descúrce; ger. descurcând (Sursa: Ortografic )
A DESCURCÁ descúrctranz. (fire de ață, de păr etc. încurcate) A desface separând unul de altul; a descâlci. /des- + a [în]curca (Sursa: NODEX )
A SE DESCURCÁ mă descúrcintranz. 1) (despre persoane) A ajunge să înțeleagă; a se descâlci. 2) A ieși dintr-o încurcătură. /des- + a [în]curca (Sursa: NODEX )
A (se) descurca ≠ a (se) încurca, a (se) încâlci (Sursa: Antonime )
