DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor]. (Sursa: DN )
DESCURAJATÓR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situație ~oare.) (Sursa: Sinonime )
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre (Sursa: Ortografic )
DESCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care descurajează; în stare să descurajeze; demoralizant. Factor~. /a descuraja + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| descurajator adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | descurajator | descurajatorul | descurajatoare | descurajatoarea |
| plural | descurajatori | descurajatorii | descurajatoare | descurajatoarele |
| genitiv-dativ | singular | descurajator | descurajatorului | descurajatoare | descurajatoarei |
| plural | descurajatori | descurajatorilor | descurajatoare | descurajatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
