DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jând. / după fr. décourager]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DESCURAJÁ vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DESCURAJÁ vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

descurajá vb., ind. prez. 1 sg. descurajéz, 3 sg. și pl. descurajeáză, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descurajéze; ger. descurajând (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A DESCURAJÁ ~éz tranz. A face să se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decourager (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DESCURAJÁ mă ~éz intranz. A-și pierde curajul, siguranța în forțele proprii; a se demoraliza. /<fr. décourager (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A descuraja ≠ a îmbărbăta, a încuraja (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard