DESCONSIDERÁRE,desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera. (Sursa: DEX '98 )
DESCONSIDERÁREs.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera]. (Sursa: DN )
DESCONSIDERÁRE s. 1. v. disprețuire. 2. v. dispreț. (Sursa: Sinonime )
desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări (Sursa: Ortografic )
DESCONSIDERÁ,desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer). (Sursa: DEX '98 )
A DESCONSIDERÁ desconsídertranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera (Sursa: NODEX )
DESCONSIDERÁvb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer]. (Sursa: DN )
DESCONSIDERÁvb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer) (Sursa: MDN )
DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui. (Sursa: Sinonime )
desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând (Sursa: Ortografic )
