DESCLEȘTÁ, descleștéz, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des1- + [în]cleșta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

descleștá vb., ind. prez. 1 sg. descleștéz, 3 sg. și pl. descleșteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A DESCLEȘTÁ ~éz tranz. A face să se descleșteze. /des- + a [în]cleșta (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DESCLEȘTÁ se ~eáză intranz. A se desface desprinzându-se dintr-o strânsoare. /des- + a [în]cleșta (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A descleșta ≠ a încleșta (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard