DESCHEIÁT, -Ă,descheiați, -te, adj. (Despre haine) Cu nasturii scoși din butonieră; neîncheiat; (despre persoane) cu haina neîncheiată. [Pr.: -che-iat. – Var.: deschiát, -ă adj.] – V. descheia. (Sursa: DEX '98 )
DESCHEIÁT adj. (Ban. și Transilv.) deschiotorat, (Mold.) dezbumbat. (O haină ~.) (Sursa: Sinonime )
Descheiat ≠ încheiat (Sursa: Antonime )
DESCHEIÁ,deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare. (Sursa: DEX '98 )
A DESCHEIÁ deschéitranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare (Sursa: NODEX )
A SE DESCHEIÁ pers. 3se deschéieintranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare (Sursa: NODEX )
DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.) (Sursa: Sinonime )
A descheia ≠ a încheia (Sursa: Antonime )
descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd (Sursa: Ortografic )
