DESCĂTUȘÁRE,descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa. (Sursa: DEX '98 )
DESCĂTUȘÁRE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, liberare. (Sursa: Sinonime )
descătușáre s. f., g.-d. art. descătușării; pl. descătușări (Sursa: Ortografic )
DESCĂTUȘÁ,descătușéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă. (Sursa: DEX '98 )
A SE DESCĂTUȘÁ mă ~ézintranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă (Sursa: NODEX )
DESCĂTUȘÁ vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.) (Sursa: Sinonime )
DESCĂTUȘÁ vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera. (Sursa: Sinonime )
A descătușa ≠ a încătușa (Sursa: Antonime )
descătușá vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând (Sursa: Ortografic )
