Dex.Ro Mobile
DESÁNT, desanturi, s. n. 1. Trupe parașutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. 2. Trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri. – Din fr. descente, rus. desant. (Sursa: DEX '98 )

DESÁNT s.n. Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. [Pl. -nturi, (s.m.) -nți. / < fr. descente, engl. descent]. (Sursa: DN )

DESÁNT s. n. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. (< rus. desant) (Sursa: MDN )

desánt s. n., pl. desánturi (Sursa: Ortografic )

DESÁNT ~uri n. Subdiviziune militară, transportată pe calea aerului sau pe mare și lansată în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. /<fr. déscente, rus. desant (Sursa: NODEX )

DEȘÁNȚ adv. : A-i fi (sau a-i părea) ~ a-i părea curios; a-i fi de mirare. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

deșánț adv. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
desant (pl. desanturi)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desant desantul
plural desanturi desanturile
genitiv-dativ singular desant desantului
plural desanturi desanturilor
vocativ singular
plural

desant (pl. desanți)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desant desantul
plural desanți desanții
genitiv-dativ singular desant desantului
plural desanți desanților
vocativ singular
plural

deșanț   invariabil