DERẤDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. – De4 + râdere (după fr. dérision). (Sursa: DEX '98 )
DERÂDERE f. : A lua (pe cineva) în ~ a lua în râs (pe cineva); a lua în bătaie de joc (pe cineva). /de + râdere (Sursa: NODEX )
DERÂDERE s. v. batjocură. (Sursa: Sinonime )
derâdere s. f., g.-d. art. derâderii (Sursa: Ortografic )
| derâdere substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | derâdere | derâderea |
| plural | derâderi | derâderile |
| genitiv-dativ | singular | derâderi | derâderii |
| plural | derâderi | derâderilor |
| vocativ | singular | derâdere, derâdereo |
| plural | derâderilor |
