Dex.Ro Mobile
DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei. – V. derula. (Sursa: DEX '98 )

DERULÁRE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [< derula]. (Sursa: DN )

DERULÁRE s. v. defilare, desfășurare, perin-dare, prefirare, succedare. (Sursa: Sinonime )

deruláre s. f. → rulare (Sursa: Ortografic )

DERULÁ, deruléz, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler. (Sursa: DEX '98 )

A DERULÁ ~éz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler (Sursa: NODEX )

A SE DERULÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfășura de pe un rulou. /<fr. dérouler (Sursa: NODEX )

DERULÁ vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler]. (Sursa: DN )

DERULÁ vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler) (Sursa: MDN )

DERULÁ vb. v. defila, desfășura, perinda, prefira, succeda. (Sursa: Sinonime )

A derula ≠ a rula (Sursa: Antonime )

derulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg. și pl. deruleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
derula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) derula derulare derulat derulând singular plural
derulea derulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derulez (să) derulez derulam derulai derulasem
a II-a (tu) derulezi (să) derulezi derulai derulași derulaseși
a III-a (el, ea) derulea (să) deruleze derula derulă derulase
plural I (noi) derulăm (să) derulăm derulam derularăm derulaserăm, derulasem*
a II-a (voi) derulați (să) derulați derulați derularăți derulaserăți, derulaseți*
a III-a (ei, ele) derulea (să) deruleze derulau derula derulaseră
* Formă nerecomandată

derulare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derulare derularea
plural derulări derulările
genitiv-dativ singular derulări derulării
plural derulări derulărilor
vocativ singular derulare, derulareo
plural derulărilor