DEROGÁRE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere (excepțională) de la o lege, de la un regulament etc. – V. deroga. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEROGÁRE s.f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; act, hârtie prin care se derogă de la o normă; derogație. [< deroga]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEROGÁRE s. derogație. (~ de la o prevedere.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

derogáre s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEROGÁ deróg intranz. A se abate în mod excepțional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. déroger, lat. derogare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEROGÁ vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

derogá vb., ind. prez. 1 sg. deróg, 3 sg. și pl. derógă; conj. prez. 3 sg. și pl. deróge (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard