DERBEDÉU,derbedei, s. m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder. (Sursa: DEX '98 )
DERBEDÉU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hârbar, hârbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (A ajuns un ~.)2. v. lichea. (Sursa: Sinonime )
derbedéu (derbedéi), s. m. – Vagabond, haimana, golan. – Var. (Mold.) derbeder. Tc. derbeder „(care merge) din poartă în poartă” (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb. derbedenica „cerșetor”. Pentru a explica schimbarea terminației, Tiktin presupune o var. turcă derbedé. Este vorba mai curînd de o asimilație *derbedel, pl. debedei, cu sing. analogic. După Iorga, Revista istorică, XVIII, 379, din tc. derebei „șefii de jos”, nume dat unor răsculați împotriva sultanului Mohamed, ceea ce pare mai puțin probabil. (Sursa: DER )
derbedéu s. m. (sil. -deu), art. derbedéul; pl. derbedéi, art. derbedéii (Sursa: Ortografic )
DERBEDÉU ~im. Om de nimic; pușlama; secătură. /<turc. derbeder (Sursa: NODEX )
