DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o mașină, la o instalație etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DERANJAMÉNT s. 1. v. defecțiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, func-țional.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DERANJAMÉNT s. v. diaree. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

deranjamént s. n., pl. deranjaménte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DERANJAMÉNT ~e n. 1) Dereglare a funcționării normale a unei mașini, a unei instalații sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziție cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangement (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard