Dex deranja, deranja, definiţie deranja, dex.ro Mobile

A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace
A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun

DERANJÁ, deranjéz, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. – Din fr. déranger. (Sursa: DEX '98 )

DERANJÁ vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorânduială, în dezordine, a învălmăși. 2. refl. (Fam.) A-și strica stomacul; (spec.) a avea diaree. 3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva). 4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. déranger]. (Sursa: DN )

DERANJÁ vb. I. tr. 1. a pune în neorânduială; a face dezordine. ♦ (fam.) a-și ~ stomacul = a face indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr. déranger) (Sursa: MDN )

DERANJÁ vb. 1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hârtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ până la mine.) (Sursa: Sinonime )

deranjá (deranjéz, deranját), vb. – A deranja, a importuna. Fr. déranger. – Der. deranj, s. n., deverbal, ca dejun de la déjeuner, denunț de la dénoncer; deranjament, s. n. (Sursa: DER )

deranjá vb., ind. prez. 1 sg. deranjéz, 3 sg. și pl. deranjeáză, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. deranjéze; ger. deranjând (Sursa: Ortografic )

A DERANJÁ ~éz tranz. 1) (lucruri, încăperi etc.) A supune unui deranj, unei dezordini. 2) (persoane) A face să se deranjeze. /<fr. déranger (Sursa: NODEX )

A SE DERANJÁ mă ~éz intranz. 1) (în formule de politețe) A depune eforturi; a se obosi; a se strădui. 2) A-și tulbura liniștea sau activitatea. 3) fig. A avea diaree. /<fr. déranger (Sursa: NODEX )

deranja verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deranja	deranjare	deranjat	deranjând	singular	plural
		(a) deranja	deranjare	deranjat	deranjând	deranjează	deranjați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deranjez	(să) deranjez	deranjam	deranjai	deranjasem
	a II-a (tu)	deranjezi	(să) deranjezi	deranjai	deranjași	deranjaseși
	a III-a (el, ea)	deranjează	(să) deranjeze	deranja	deranjă	deranjase
plural	I (noi)	deranjăm	(să) deranjăm	deranjam	deranjarăm	deranjaserăm, deranjasem*
	a II-a (voi)	deranjați	(să) deranjați	deranjați	deranjarăți	deranjaserăți, deranjaseți*
	a III-a (ei, ele)	deranjează	(să) deranjeze	deranjau	deranjară	deranjaseră

* Formă nerecomandată