- A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj)
- A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace
- A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun
DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja]. (Sursa: DN )
DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja) (Sursa: MDN )
DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă ...) (Sursa: Sinonime )
deránj s. n., pl. deránjuri (Sursa: Ortografic )
DERÁNJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniștii (cuiva). /v. a deranja (Sursa: NODEX )
| deranj substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deranj | deranjul |
| plural | deranjuri | deranjurile |
| genitiv-dativ | singular | deranj | deranjului |
| plural | deranjuri | deranjurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
