DEPRÍNS, -Ă, deprinși, -se, adj. Experimentat, învățat, obișnuit. – V. deprinde. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEPRÍNS adj. 1. v. aclimatizat. 2. acomodat, dedat, familiarizat, obișnuit. (Un om ~ în noul mediu.) 3. v. experimentat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) învăța. ♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinséi, part. deprins]. – Lat. depre(he)ndere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEPRÍNDE deprínd tranz. 1) A face să se deprindă. 2) (activități, procese etc.) A însuși treptat. /<lat. depre[he]ndere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DEPRÍNDE mă deprínd intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziția cu) A căpăta anumite deprinderi; a se obișnui. ~ cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEPRÍNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. însuși. 4. a se împăca, a se obișnui. (Nu mă pot ~ cu gândul că ...) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A deprinde ≠ a debarasa, a dezbăra, a dezobișnui, a dezvăța (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A se deprinde ≠ a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezvăța, a se dezobișnui (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

deprínde (deprínd, depríns), vb. – A deprinde, a familiariza, a obișnui. Lat. dĕprĕhĕndĕre (Pușcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); cf. v. sp. (gal.) deprender și, cu alt suf., it. apprendere, fr. apprendre. – Der. deprindere, s. f. (uzanță, obicei; practică); nedeprins, adj. (puțin familiarizat). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

deprínde vb. (sil. -prin-) → prinde (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard