DEPRÍNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – V. deprinde. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEPRÍNDERE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. însușire. 3. v. obicei. 4. (mai ales la pl.) v. comportare. 5. (mai ales la pl.) v. tabiet. 6. v. fire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DEPRÍNDERE s. v. exercițiu, învățare, învă-țătură, practică, studiu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Deprindere ≠ dezvățare (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

depríndere s. f. (sil. -prin-) → prindere (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) învăța. ♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinséi, part. deprins]. – Lat. depre(he)ndere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEPRÍNDE deprínd tranz. 1) A face să se deprindă. 2) (activități, procese etc.) A însuși treptat. /<lat. depre[he]ndere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DEPRÍNDE mă deprínd intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziția cu) A căpăta anumite deprinderi; a se obișnui. ~ cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEPRÍNDERE ~i f. 1) Însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; obișnuință. 2) Pricepere căpătată prin repetarea aceleiași activități; obișnuință. /v. a (se) deprinde (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEPRÍNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. însuși. 4. a se împăca, a se obișnui. (Nu mă pot ~ cu gândul că ...) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A deprinde ≠ a debarasa, a dezbăra, a dezobișnui, a dezvăța (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A se deprinde ≠ a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezvăța, a se dezobișnui (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

deprínde (deprínd, depríns), vb. – A deprinde, a familiariza, a obișnui. Lat. dĕprĕhĕndĕre (Pușcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); cf. v. sp. (gal.) deprender și, cu alt suf., it. apprendere, fr. apprendre. – Der. deprindere, s. f. (uzanță, obicei; practică); nedeprins, adj. (puțin familiarizat). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

deprínde vb. (sil. -prin-) → prinde (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard