DEPRIMÁNT, -Ă, deprimanți, -te, adj. Care deprimă; descurajant, întristător. – Din fr. déprimant. (Sursa: DEX '98 )
DEPRIMÁNT, -Ă adj. Descurajant, întristător. [Cf. fr. déprimant]. (Sursa: DN )
DEPRIMÁNT, -Ă adj. care deprimă; descurajant, demoralizant, dezolant. (< fr. déprimant) (Sursa: MDN )
DEPRIMÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. apăsător, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Gânduri ~.) 3. v. dezolant. (Sursa: Sinonime )
deprimánt adj. m. (sil. -pri-), pl. deprimánți; f. sg. deprimántă, pl. deprimánte (Sursa: Ortografic )
DEPRIMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care deprimă; în stare să deprime; dezolant. /<fr. déprimant (Sursa: NODEX )
| deprimant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deprimant | deprimantul | deprimantă | deprimanta |
| plural | deprimanți | deprimanții | deprimante | deprimantele |
| genitiv-dativ | singular | deprimant | deprimantului | deprimante | deprimantei |
| plural | deprimanți | deprimanților | deprimante | deprimantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
