Dex.Ro Mobile
DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita. (Sursa: DEX '98 )

DEPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depozita și rezultatul ei; înmagazinare; păstrare; depunere în depozit. [< depozita]. (Sursa: DN )

DEPOZITÁRE s. 1. înmagazinare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. v. sedimentare. (Sursa: Sinonime )

depozitáre s. f., g.-d. art. depozitării; pl. depozitări (Sursa: Ortografic )

DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit. (Sursa: DEX '98 )

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire. (Sursa: DEX '98 )

A DEPOZITÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit (Sursa: NODEX )

A SE DEPOZITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit (Sursa: NODEX )

DEPOZITÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva pentru păstrare, în baza unui contract. /<fr. dépositaire (Sursa: NODEX )

DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare]. (Sursa: DN )

DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario]. (Sursa: DN )

DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare) (Sursa: MDN )

DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire) (Sursa: MDN )

DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta. (Sursa: Sinonime )

DEPOZITÁR s. păstrător. (~ al unei vechi culturi.) (Sursa: Sinonime )

depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. și pl. depoziteáză (Sursa: Ortografic )

depozitár s. m., pl. depozitári (Sursa: Ortografic )

depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
depozita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depozita depozitare depozitat depozitând singular plural
depozitea depozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depozitez (să) depozitez depozitam depozitai depozitasem
a II-a (tu) depozitezi (să) depozitezi depozitai depozitași depozitaseși
a III-a (el, ea) depozitea (să) depoziteze depozita depozită depozitase
plural I (noi) depozităm (să) depozităm depozitam depozitarăm depozitaserăm, depozitasem*
a II-a (voi) depozitați (să) depozitați depozitați depozitarăți depozitaserăți, depozitaseți*
a III-a (ei, ele) depozitea (să) depoziteze depozitau depozita depozitaseră
* Formă nerecomandată

depozitar   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozitar depozitarul depozita depozitara
plural depozitari depozitarii depozitare depozitarele
genitiv-dativ singular depozitar depozitarului depozitare depozitarei
plural depozitari depozitarilor depozitare depozitarelor
vocativ singular depozitarule depozitaro
plural depozitarilor depozitarelor

depozitară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozita depozitara
plural depozitare depozitarele
genitiv-dativ singular depozitare depozitarei
plural depozitare depozitarelor
vocativ singular depozitară, depozitaro
plural depozitarelor

depozitare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozitare depozitarea
plural depozitări depozitările
genitiv-dativ singular depozitări depozitării
plural depozitări depozitărilor
vocativ singular depozitare, depozitareo
plural depozitărilor