DEPOSEDÁRE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda. (Sursa: DEX '98 )
DEPOSEDÁRE s.f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. [< deposeda]. (Sursa: DN )
DEPOSEDÁRE s. jefuire, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.) (Sursa: Sinonime )
deposedáre s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări (Sursa: Ortografic )
DEPOSEDÁ, deposedéz, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder. (Sursa: DEX '98 )
A DEPOSEDÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de ceva; a priva. /<fr. déposséder (Sursa: NODEX )
DEPOSEDÁ vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr. déposséder]. (Sursa: DN )
DEPOSEDÁ vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr. déposséder) (Sursa: MDN )
DEPOSEDÁ vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.) (Sursa: Sinonime )
deposedá vb., ind. prez. 1 sg. deposedéz, 3 sg. și pl. deposedeáză (Sursa: Ortografic )
| deposeda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) deposeda | deposedare | deposedat | deposedând | singular | plural |
| deposedează | deposedați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | deposedez | (să) deposedez | deposedam | deposedai | deposedasem |
| a II-a (tu) | deposedezi | (să) deposedezi | deposedai | deposedași | deposedaseși |
| a III-a (el, ea) | deposedează | (să) deposedeze | deposeda | deposedă | deposedase |
| plural | I (noi) | deposedăm | (să) deposedăm | deposedam | deposedarăm | deposedaserăm, deposedasem* |
| a II-a (voi) | deposedați | (să) deposedați | deposedați | deposedarăți | deposedaserăți, deposedaseți* |
| a III-a (ei, ele) | deposedează | (să) deposedeze | deposedau | deposedară | deposedaseră |
* Formă nerecomandată
| deposedare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deposedare | deposedarea |
| plural | deposedări | deposedările |
| genitiv-dativ | singular | deposedări | deposedării |
| plural | deposedări | deposedărilor |
| vocativ | singular | deposedare, deposedareo |
| plural | deposedărilor |
