DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V. deporta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEPORTÁRE s.f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei; (concr.) locul și timpul în care a fost deportat cineva. [< deporta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEPORTÁRE s. (JUR., POL.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (~ cuiva în urma unei condamnări.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

deportáre s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard