DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEPONÉNT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEPONÉNT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEPONÉNT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEPONÉNT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DEPONÉNT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

deponént (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponénți; f. sg. deponéntă, pl. deponénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEPONÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard