A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva)
A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva
A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit
A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur
A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; a acorda cuiva încredere deplină
A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine
Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor
Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei
Să se audă musca (zburând)! = se fie tăcere deplină! 2) (La ) A lua seama la cele ce se spun; a asculta
Să se audă musca = se fie tăcere deplină
Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă
Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă
bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios
DEPLÍN, -Ă,deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin. (Sursa: DEX '98 )
DEPLÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere ~ă. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total. /de + plin (Sursa: NODEX )
DEPLÍN2adv. În întregime; cu desăvârșire; de tot; complet. Pe ~ vindecat. /de + plin (Sursa: NODEX )
DEPLÍN adj. 1. v. împlinit. 2. v. total. 3. v. absolut. 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.)5. v. nemărginit. (Sursa: Sinonime )
deplín adj. m. (sil. -plin), pl. deplíni; f. sg. deplínă, pl. deplíne (Sursa: Ortografic )
