A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul
A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva)
A căuta(cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva: a răsfăța
A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva
A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit
A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur
A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte
A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte
A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini
A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; a acorda cuiva încredere deplină
A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva
A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine
A-și vedea visul cu ochii = a-și (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorință, a-și (sau a i se) realiza tot ce și-a propus
Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor
Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut
Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei
Să se audă musca (zburând)! = se fie tăcere deplină! 2) (La ) A lua seama la cele ce se spun; a asculta
Să se audă musca = se fie tăcere deplină
Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă
Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă
a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție)
bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte
În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire
În capăt = în frunte; exact, deplin
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios
DEPLÍN, -Ă,deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin. (Sursa: DEX '98 )
DEPLÍN adj. 1. v. împlinit. 2. v. total. 3. v. absolut. 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.)5. v. nemărginit. (Sursa: Sinonime )
deplín adj. m. (sil. -plin), pl. deplíni; f. sg. deplínă, pl. deplíne (Sursa: Ortografic )
DEPLÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere ~ă. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total. /de + plin (Sursa: NODEX )
DEPLÍN2adv. În întregime; cu desăvârșire; de tot; complet. Pe ~ vindecat. /de + plin (Sursa: NODEX )
