DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista. (Sursa: DEX '98 )
DEPISTÁRE s.f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista]. (Sursa: DN )
DEPISTÁRE s. v. aflare, descoperire, găsire. (Sursa: Sinonime )
depistáre s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări (Sursa: Ortografic )
DEPISTÁ, depistéz, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister. (Sursa: DEX '98 )
A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinu-ite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister (Sursa: NODEX )
DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister]. (Sursa: DN )
DEPISTÁ vb. tr. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister) (Sursa: MDN )
DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi. (Sursa: Sinonime )
depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză (Sursa: Ortografic )
| depista verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) depista | depistare | depistat | depistând | singular | plural |
| depistează | depistați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | depistez | (să) depistez | depistam | depistai | depistasem |
| a II-a (tu) | depistezi | (să) depistezi | depistai | depistași | depistaseși |
| a III-a (el, ea) | depistează | (să) depisteze | depista | depistă | depistase |
| plural | I (noi) | depistăm | (să) depistăm | depistam | depistarăm | depistaserăm, depistasem* |
| a II-a (voi) | depistați | (să) depistați | depistați | depistarăți | depistaserăți, depistaseți* |
| a III-a (ei, ele) | depistează | (să) depisteze | depistau | depistară | depistaseră |
* Formă nerecomandată
| depistare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | depistare | depistarea |
| plural | depistări | depistările |
| genitiv-dativ | singular | depistări | depistării |
| plural | depistări | depistărilor |
| vocativ | singular | depistare, depistareo |
| plural | depistărilor |
