Dex.Ro Mobile
Vezi 38 expresii

DEPÁRTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanță. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanță de... ◊ Expr. Departe de mine gândul = nici nu mă gândesc... Până departe = pe o distanță mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici măcar puțin; deloc. ♦ Într-un loc îndepărtat; în depărtare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; în continuare, înainte. De departe = de la mare distanță, din depărtare. Rudă de departe = persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprimă continuarea unei acțiuni sau dăinuirea în timp a unei situații. Nu mai departe = a) (în legătură cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât..., nu mai târziu decât... Nu mai departe de ieri; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am văzut.De4 + parte. (Sursa: DEX '98 )

DEPÁRTE adv. 1) La mare distanță; într-un loc îndepărtat. ◊ De ~ din depărtare. Mai ~ mai încolo, mai la distanță. Nici pe ~ câtuși de puțin; deloc. Pe ~ pe ocolite; indirect. A ajunge ~ a) a dobândi succes; b) a trece granițele permise. 2) Într-un moment care a precedat cu mult sau va urma. ◊ Mai ~ în continuare. /de + parte (Sursa: NODEX )

DEPÁRTE adv. mult. (Ce ~ a aruncat sulița!) (Sursa: Sinonime )

Departe ≠ aproape (Sursa: Antonime )

departe adv. – La (anume) distanță. – Mr. diparte, megl. diparti. De la parte, cu prep. de (Candrea-Dens., 1341; Tiktin; Candrea; Scriban), ca it. a parte, sp. apartar, fr. départ. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 739-40, se opune acestei explicații afirmînd că sensul lui de-parte ar trebui să fie aproape, afirmație complet nejustificată, și propune să se derive adv. din vb. (Pușcariu 500). – Der. depărta (var. îndepărta), vb. (a așeza sau a pleca mai departe); depărtare, s. f. (distanță; depăratare); depărtișor, adv. (destul de departe). După Pușcariu 500 (și ZRPh., XXVII, 739), vb. depărta (mr. depărtedz, depărtare, megl. dipărtez) s-ar explica prin lat. *dequartāre, de la quartus „cartier”, ca fr. écarter de la *exquartāre, calabr. iscartarsi, cf. REW 3061. (Sursa: DER )

depárte adv. (Sursa: Ortografic )