(A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav
(A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe
(A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate
A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții
A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții
A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți
A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste
A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită
A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit
A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme)
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul
A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită
A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită
A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării
A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva
Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită)
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
La zile mari = la ocazii deosebite; rar de tot, în mod excepțional
Pe ales(e) = deosebit, special
Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite
Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit
Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă
În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare
DEOSEBÍT, -Ă,deosebiți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobișnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despărțit. II. Adv. 1. Cât se poate de..., foarte. 2. În afară de..., pe lângă. – V. deosebi. (Sursa: DEX '98 )
DEOSEBÍTadv. 1) În mod separat; despărțit (de alții); aparte. 2) Extrem de; tare; foarte. 3) Afară de...; pe lângă... /v. a (se) deosebi (Sursa: NODEX )
DEOSEBÍT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. distinct. 3. adj. aparte. 4. adj. aparte, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.)5. adj. v. diferit. 6. adj. v. distinct. 7. adj. v. separat. 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat și ...)9. adj. v. divergent. 10. adj. v. variat. 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~.)12. adj. v. eminent. 13. adj. v. important. 14. adj. v. admirabil. 15. adj. v. remarcabil. 16. adj. v. ales. 17. adj. mare. (I se face o ~ cinste.)18. adv. v. foarte. (Sursa: Sinonime )
deosebít adj. m.(sil. de-o-), pl. deosebíți; f. sg. deosebítă, pl. deosebíte (Sursa: Ortografic )
DEOSEBÍ,deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. Tranz. A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De4 + osebi. (Sursa: DEX '98 )
A DEOSEBÍ ~ésctranz. 1) (ființe, lucruri) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a discerne; a desluși; a desprinde. 2) A face să se deosebească. /de + sl. osebiti (Sursa: NODEX )
A SE DEOSEBÍ mă ~éscintranz. 1) A fi diferit (de cineva sau de ceva). 2) A se impune prin trăsături distincte; a se diferenția; a diferi; a se reliefa. [Sil. de-o-] /de + sl. osebiti (Sursa: NODEX )
DEOSEBÍ,deosebesc, vb. IV. ~ [Var.: (reg.) deosibí vb. IV] – Din [în]deosebi. (Sursa: DLRM )
DEOSÉBI adv. v. aparte, deosebit, separat. (Sursa: Sinonime )
DEOSEBÍ vb. 1. a desluși, a diferenția, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință binele de rău.)2. v. diferi. 3. v. remarca. (Sursa: Sinonime )
DEOSEBÍ vb. v. despărți, izola, separa. (Sursa: Sinonime )
A (se) deosebi ≠ a semăna (Sursa: Antonime )
deosebí vb. (sil. de-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deosebésc, imperf. 3 sg. deosebeá; conj. prez. 3 sg. și pl. deosebeáscă (Sursa: Ortografic )
